Am găsit un pui de câine/pisică. Ce fac?



Din păcate, dacă găsim un pui de câine sau pisică, nu este suficient să avem intenții bune. Fără îngrijiri corespunzătoare la vârste fragede, puii pot muri, chiar dacă îi luam în grija noastră.


Aici ne referim la puii ce abia au fost fătați, abia au deschis ochii sau nu se pot îngriji singuri – deci până în 5 săptămâni.


Cum știm ce vârstă are puiul? Din următoarele grafice:



Primul lucru pe care trebuie să îl faceți când găsiți un pui sau mai mulți asigurați-vă că mama lor chiar i-a abandonat.


Aceștia pot plânge, dar mama lor să fie plecată după mâncare sau doar la plimbare.


Dacă nu sunteți siguri de acest lucru, nu îi atingeți sau mutați sub nicio formă, pentru că mama lor trebuie să le recunoască mirosul, altfel îi poate răni sau abandona.


Puteți supraveghea zona 1-2 zile să vedeți dacă apare mama lor, dacă nu, îi puteți lua. Acest interval depinde și de pericolul la care sunt expuși, condiții meteo etc.

Dacă mama lor nu apare, posibil vor începe să exploreze în afara cuibului după mâncare.


Bineînțeles, dacă găsiți puii iarna, când sunt temperaturi foarte scăzute, și vă încumetați să îi îngrijiți ca apoi să le căutați un cămin, nu se mai pune problema de așteptat 1-2 zile, pentru că aceștia pot muri de frig în acest timp.


Trebuie să fiți foarte conștienți că odată ce îi luați sunt responsabilitatea voastră și viața lor depinde de voi.


 

Nu merge să îi duceți peste câteva zile înapoi de unde i-ați găsit, pentru că faceți mai mult rău.


Bineînțeles, nici să pasați responsabilitatea asociațiilor de animale care, săracii, deja sunt supraaglomerați, iar oamenii ăia nu mai au timp nici să respire.


Puteți să îi contactați să le cereți ajutorul, iar dacă pot, vor ajuta – însă nu trebuie să îi puneți în fața faptului împlinit sau să îi surprindeți la ușă cu alte animăluțe.


Mai bine lăsați natura să își urmeze cursul, decât să interveniți negativ.


Nu vreau să par dură, dar e o responsabilitate mare pe care trebuie să o considerați bine înainte.


Este un sentiment extraordinar să ajuți niște ghemotoace de blană să se dezvolte, ca apoi să poată avea familii iubitoare.


 

Dacă ai decis să ajuți, există câțiva pași pe care trebuie să îi urmezi pentru a le oferi îngrijirea corespunzătoare.


Dacă puiuții sunt foarte mici, cel mai bine este să găsești o mamă adoptivă care să îi alăpteze și îngrijească.

Poți posta pe grupurile de Facebook dedicate animalelor din orașul tău. De multe ori se găsesc oameni al căror animal le-a fătat și acceptă să mai ia în foster câțiva pitici.


Dacă nu găsiți mamă adoptivă din aceeași specie, voi veți lua rolul de părinte.


 

Nu se pot hrăni singuri

Deci va trebui să îi hrănim cu biberonul.

Cel mai bine este să cumpărăm lapte special pentru câini și pisici (Royal Canin sau orice altă firmă care are), însă dacă nu avem posibilitatea, din diverse motive, putem prepara o formulă:

  • 1 gălbenuș de ou

  • 1 linguriță miere

  • Lapte de vacă 1,5% grăsime – 400 ml pentru câini și 200 ml pentru pisici


Pentru laptele special, cumpărat din magazin, de obicei au instrucțiuni despre cum se prepară - nu vă speriați, se adaugă doar apă, dar trebuie să citiți ce cantitate, ca să nu fie prea concentrat sau prea diluat.


Indiferent ce tip de lapte folosim, cumpărat sau formulă, acesta trebuie să fie cald, NU FIERBINTE. De obicei la o temperatură de 38 grade Celsius, însă dacă nu aveți cu ce să măsurați, puteți să va picurați o picătură pe dosul palmei.


Dacă puiuții sunt foarte mici, aceștia nu vor putea bea din farfurioară, așa că cel mai bine este să luați un biberon de la farmacie.

Cele de la farmacia veterinară sunt mai mici, special pentru puiuți, însă cred că găsiți și la farmacie umană biberoane mici pentru bebeluși, cu care vă puteți descurca.

Laptele celor de la Royal Canin vine și cu biberon, despre restul mărcilor nu știu.

Ideea este ca ei să poată suge fără să se rănească.


Porția crește o dată cu vârsta și talia puiuților, la fel și frecvența cu care trebuie hrăniți, conform schemei de mai jos.


Exemplu: (Primul pătrat) în primele zile de viață, le dăm câte 2.5ml la fiecare 2 ore, în decursul a 24 ore; (Al 2-lea pătrat) zilele 4-7 îi hrănim de 10-12 ori într-un interval de 24 ore; (ultimul pătrat) din a 21-zi putem include și mâncare umedă de juniori


Indicat este să îi cântăriți o dată la câteva zile pentru a vă asigura că iau în greutate.

Dacă stagnează, mergeți cu animăluțul/animăluțele la un cabinet veterinar.

Puteți folosi un cântar de bucătărie pentru ei.


Toată munca intensă este în primele 2 săptămâni de viață – majoritatea puiuților începând să lingă laptele din farfurie încă din a doua săptămână.

Bineînțeles, asta depinde de fiecare pui în parte, iar voi puteți să folosiți biberonul în continuare, dacă nu vă incomodează procesul.


Nu se pot termoregla

Un lucru extrem de important este faptul că puii nu au dezvoltate încă mecanismele de termoreglare, adică nu își pot menține singuri temperatura corporală la o valoare normală.

Deci noi trebuie să îi ajutăm să le fie cald.

Putem face acest lucru cu pătură/pernă electrică sau cu o sticlă de plastic în care punem apă caldă și pe care o învelim într-un prosop – trebuie să le țină cald, nu să îi ardă.


Puii nu pot urina/defeca singuri

De aceea trebuie stimulați în zona genitală cu un șervețel/prosop/vată îmbibată cu apă caldă, înainte și după fiecare masă.



De la vârsta de 6 săptămâni puii pot primi primul vaccin, prima deparazitare și poți începe să le cauți o familie iubitoare.


Folosește mereu un contract de adopție atunci când dai unul din pui.


Îl poți folosi pe acesta:

contract-adoptie
.pdf
Download PDF • 147KB

https://carefordogsromania.org/static/files/contract-adoptie.pdf


 

Din păcate nu putem ști mereu că puii pe care noi i-am crescut și în care am investit sentimente vor ajunge la oameni buni, însă putem să ne luam niște măsuri de precauție:

  • Cere o copie de buletin persoanei căruia îi dai puiul.

  • Semnați contractul de adopție – unul să rămână la tine, unul la viitorul proprietar.

Așa, dacă pe parcurs nu mai dorește să țină animalul, mai bine să te poată contacta și să încercați împreună să îi găsiți o nouă familie.

Insistă pe faptul că dacă vede că nu face față sau se răzgândește, să te contacteze. Așa poți scădea șansele ca doar să fie aruncat în stradă sau mai rău.


  • Ai voie să faci pe detectivul! – eu mereu verific înainte profilurile de social media ale persoanelor care mă contactează pentru a adopta.

Mă uit dacă par oameni ok, au alte animale etc.

Un semnal de alarmă este dacă persoana tot comentează diferitelor anunțuri cu animale că dorește unul - iar asta se întâmplă alarmant de des.


Dacă nu are activitate deloc pe social media, de obicei eu nu am încredere, pentru că pot fi conturi false.


Îmi pare rău pentru oamenii buni care doar nu își folosesc conturile, dar, din păcate, cad în aceeași oală cu cei care chinuie animalele și își creează nenumărate conturi false.


Desigur, dacă cineva în acest caz își dorește puiuțul, va fi de acord să vezi unde va locui animăluțul.


Oricum, de obicei aceste persoane rău intenționate se “sperie” când le ceri copie după buletin sau să semneze contractul de adopție.


  • Asigură-te că te întâlnești personal cu persoana care dorește să adopte, nu realizați procesul prin intermediari.

  • Cere-i numărul personal de telefon și vorbiți înainte – așa te asiguri că mai poți contacta persoana respectivă, nu doar că dispare în neant imediat ce a luat puiul.

  • Discută cu viitorul proprietar detaliile căminului – dacă are propriul apartament nu este o problemă, dar dacă locuiește în chirie întreabă dacă proprietarul locuinței unde stă este de acord. Și nu oferiți animalele in adopție persoanelor sub 18 ani care nu au primit aprobarea părinților/tutorelui – luați legătura personal cu aceștia pentru a confirma că totul este în regulă.


 

Din cauza oamenilor care adoptă animale doar ca să le chinuie, majoritatea salvatorilor de animale sunt foarte duri și câteodată de-a dreptul respingători când vorbesc cu un om care are bune intenții.


Pentru cine citește acest articol și e pus vreodată în situația de adoptator, vă rog acordați-le înțelegere.


E foarte trist când îți dai sufletul, timpul, banii, energia, totul… Și ajungi să dai animalul cuiva care fie l-a aruncat, fie l-a chinuit, omorât sau doar nu mai auzi nimic de acea persoană vreodată.


E tragic să treci prin aceste momente, așa că, vă rog, dacă vă doriți un animal și vreți să adoptați, înhămați-vă cu răbdare, pentru că acei oameni au cele mai bune intenții.

Demonstrați-le că există și oameni buni! Și trimiteți-le din când în când câte o poză cu animăluțul – asta este mulțumirea lor.


 

Atunci când salvezi un animal, poate că nu faci o schimbare enormă în lume, însă îi schimbi lumea acelui animal.


Iar pentru voi, salvatorii animalelor, sunteți niște eroi!