Dermatita este un răspuns inflamator al organismului, la nivelul pielii, și se manifesta printr-o combinație de manifestări cum sunt:
mâncărimea
înroșirea pielii
îngroșarea pielii
colorarea pielii
mirosul urât
pierderea părului
secreții
Termenul de dermatită este folosit în descrierea unei afecțiuni până în momentul în care, pe baza simptomelor manifestate și a unei consultații efectuate de un medic veterinar problema poate fi mai bine definită.
Istoricul dermatologic ne poate spune daca animalul a mai întâmpinat probleme asemănătoare în trecut, acesta fiind de un real ajutor în a găsi cauza problemei.
Această inflamație a pielii poate fi cauzată de numeroși factori, atât externi cât și interni.
Factori externi: • arsuri • alergeni (ex.: alimentari sau alergeni din mediu, precum acarienii) • traumatisme • infecții (bacteriene, parazitare, virale(= provocate de virusuri) sau fungice(= provocate de ciuperci) Factori interni:
• factori genetici
• alte tulburări manifestate concomitent
Leziunile de la nivelul pielii care apar în această afecțiune se clasifică în:
• primare - înroșirea pielii sau apariția unor formațiuni bine delimitate, de diferite forme și consistenţă diferită - pe baza acestora putem suspiciona care este factorul declanșator
• secundare - sunt deseori leziuni primare care au evoluat sau pot fi un răspuns separat al organismului
Tratamentul acestei afecțiuni se rezumă la identificarea factorului declanșator și la tratarea infecțiilor secundare, dacă sunt prezente.
Deși poate să pară ușor, punerea unui diagnostic corect reprezintă cea mai mare provocare în acest tip de afecțiuni.
Acest lucru se datorează numeroșilor factori cauzali care pot să determine un asemenea răspuns.
Problemele dermatologice sunt foarte des întâlnite la câini și de multe ori identificarea cauzei primare poate fi un proces de lungă durată.
Cum se pune diagnosticul?
Pe baza simptomelor si semnelor clinice, medicul veterinar va stabili ce examene suplimentare sunt necesare pentru determinarea exactă a factorului declanșator.
Acestea pot fi:
• examene microscopice - prin prelevarea de celule și/sau fire de păr de la nivelul zonei afectate
• examene de sânge
• examene de urină
• examinare imagistică - prin ecografie sau radiografie
- toate acestea sunt necesare pentru a stabili cauza declanșării acestui răspuns al organismului Afecțiunile parazitare precum demodicoza (= boala determinata de un parazit care se localizează la nivelul folicului firului de par - Demodex) sau dermatofitozele (= afecțiuni produse de fungi) pot să fie diagnosticate printr‐un simplu examen microscopic.
Afecțiunile hormonale care pot să determine simptome dermatologice precum hipotiroidismul (= secreție scăzută de hormoni tiroidieni) sau hiperadrenocorticismul (= nivel crescuta de cortizol in sânge secretat de către glandele suprarenale) au nevoie de examene de sânge, urină sau de dozări speciale ale hormonilor pe care încercăm să îi identificăm.
Alte cauze posibile ce declanșează dermatita:
Pielea animăluțului nostru se poate inflama și datorită înțepăturii puricilor sau prezenţa altor ectoparaziții precum cheiletieloza, bacterii precum stafilococi sau Malassezia, neoplazii, sau putem să ajungem și la diagnosticul de dermatită atopică, reprezentând o reacție la alergeni pe care nu îi putem controla sau chiar diagnostica, precum cei din mediu - praf, polen și altele. În cazul înțepăturii de purice, simpla aplicare a unui deparazitant sau a unei îmbăieri poate rezolva problema în decursul a câteva zile.
În cazul alergenilor alimentari este nevoie de mai multă răbdare, deoarece găsirea proporției de proteine care îi provoacă disconfort blănosului tău poate necesita timp - pentru excluderea pe rând a mai multor tipuri de mâncare și identificarea exactă a agentului cauzal.
Pentru a observa și mai bine complexitatea afecțiunilor de la nivelul pielii, un exemplu de tulburare care este determinată de factori genetici este ihtioza, care reprezintă o tulburare a procesului de cornificare (îmbătrânire a pielii) și dă un aspect solzos al pielii.
În cazul Ihtiozei nu există tratament specific, iar singurele măsuri care se pot lua sunt paleative (de ușurare sau de calmare a simptomelor). În cazuri extreme în care medicația nu ajută în această afecțiune, se poate recomanda eutanasia.
În momentul în care blănosul tău manifestă o problema dermatologică îți recomandăm să te înarmezi cu răbdare, deoarece medicul veterinar va face tot posibilul pentru a pune un diagnostic corect.
Acest lucru poate să se întâmple pe parcursul unei consultații simple sau poate să necesite un protocol de diagnosticare mai complex și mai multe consultații.